ce spun cursantii, cursanti, improFUN, Improvizatie

Şcoala de Improvizaţie – O poveste minunată

view

A fost odată ca niciodată, cam acum un an, un mail – newsletter de la T.F.F. , în care aflam despre un curs de improvizaţie la care m-aş fi putut înscrie şi eu.

Cam atunci a început.

Nu ştiam exact ce ar urma. Ştiam despre Mihaela Sîrbu , T.F.F. şi despre „ce le poate pielea” în materie de spectacole, reuşisem chiar de curand să vad „AUTOBAHN”. Văzusem şi câteva spectacole de improvizaţie. Ştiam că mi-ar plăcea să mă joc şi eu aşa.

Şi m-am înscris la curs. Mi-a fost clar foarte repede că îmi plăceau cel puţin trei chestii: lumea cu care m-am întâlnit (colegii şi „profii”), felul în care intracţionam (la cursuri şi înainte/după) şi ceea ce (re)descopeream acolo.

Zic „(re)descopeream”, fiindca s-a întâmplat şi asta. Printre primele exerciţii au fost unele prin care parcă am reînvăţat să las liber un copil dinlăuntru. Copilul a putut să iasă, să se plimbe liber prin încăpere, să zică sincer ce-i vine, să vorbeasca unui tablou, să cânte sau să râdă necenzurat de „ambalajul omului serios” care-l acoperea pănă la ora cursului. Hmm, uneori, „omul serios” din „ambalaj” apuca să-l privească pe „copilul liber”, zâmbind el însuşi cu drag, cu placută invidie. Şi făceam asta împreună cu ceilalţi. Şi ne descopeream; descopeream că ne vedem şi ne ascultăm mai bine şi fiecare pe sine, dar şi unii pe ceilalţi.

Apoi au fost şi alte exerciţii, chiar de improvizaţie. „Copiii dinlăuntru” s-au jucat arătând spontaneitate, creativitate, atenţie şi mult umor. Doamne, cât am mai râs! Un coleg mărturisea după câteva luni de curs: «Bă’, din toata „agenda” mea, cursul de impro este singura „treabă” la care simt că de-abia aştept să ajung!»

In vacanţa de Paşti am fost pe la ai mei. Le-am povestit despre cursul de impro şi am jucat împreuna un „Hep!”. La joc s-au bagat şi nepoţica mea de 8 ani şi mama. Mama a râs cu lacrimi, de era gata să cadă din picioare!

La cursul de impro am întâlnit unii dintre cei mai misto oameni din câţi am cunoscut pănă acum. Poate că lucrurile nu sunt întâmplătoare. Improvizaţia este foarte mişto ca demers în sine. Dar s-ar putea să fim de-un „aluat” anume cei care ne aruncăm la o joacă de-asta. Ştiu că am întâlnit aici oameni cu care o să rămân prieten. Prietenie de-aia, tare. Eu, fiind mult mai norocos, am întâlnit aici chiar dragostEA vieţii mele!

M-au impresionat şi „profii”  cu care am lucrat. De la fiecare am învăţat chestii noi, tari, diferite. Mulţumesc!

Ideea de a face un mic spectacol de improvizaţie, eventual în faţa unui grup de prieteni de-ai noştri, a apărut chiar la finalul modulului de <începători> al grupei noastre, când am ieşit la un suc după curs. Când a aflat asta, Mihaela Sîrbu ne-a „ridicat miza” (urma să invăţăm şi noi în vreo 2-3 luni să facem asta!). De ce să fie doar un grup de prieteni şi să nu fie …public, oricât ar fi şi fără să ne cunoaştem cu cei din sală?!

Un spectacol de improvizaţie făcut de noi ca amatori (aici, <amatori> = <iubitori>!). Ne-am gândit puţin şi-am zis „Ok, hai s-o facem!”. A fost un entuziasm nebun. Mă emoţionează şi acum să-mi amintesc cum a replicat o prietenă din gaşca de-atunci. Adriana era însărcinată şi nu erau şanse matematice să poată să fie pe scenă în momentul spectacolului. Ştiind asta, ea s-a înscris la proiect zicându-ne: „Oricum, cred că o să fie frumoasă şi doar călătoria de până la spectacolul asta. Şi asta mi-e de-ajuns!” (Intre timp l-a născut pe Radu. Adriana, să vă trăiască şi să improvizeze sănătos!)

Imi amintesc cum au fost cursurile intensive la care ne-am înscris cei care am vrut proiectul asta. Oooo, au fost chiar …intensive! Pe măsură ce continuam pregătirile începeam să ne observăm „greşeli” pe care până atunci nu le luaseram în seamă. Şi ne cam blocam, iar tensiunea creştea. Cred că am amânat de vreo două ori data spectacolului ca să mai putem şlefui lucrarea .

Tot la un curs de-atunci s-au făcut propuneri pentru numele de scenă al trupei. A fost votată propunerea lui George – <improFUN>. Am votat şi eu pentru, dar mie nu-mi displace nici acum propunerea mea de-atunci (<CuOO>! Hahahahaaa!)

Imi amintesc cât de diferite au fost emoţiile de dinainte, din timpul spectacolului şi cele de după. Le-aş putea numi „emoţiile de la clor”, „emoţiile din vârtej” şi „emoţiile de la suc”. Hihihii!

George a făcut atunci deschiderea, convingându-i pe cei din sală să cânte împreună cu el „Un elefant se legănaaa…”. Şi-mi amintesc toate valurile de energie, entuziasm, curaj, emoţie, haz, bucurie etc. prin care am trecut.

10 mai 2009 pentru mine o să rămână în mod sigur una dintre cele mai importante zile din viaţa mea. Şi ştiu că am motive!

Mă bucur că nu a căzut atunci nicio cortină. Ce bine că povestea continuă!

L-am auzit cândva pe Florian Pittiş vorbind despre hipioţii frumoşi şi fericiţi şi despre un crez al lor – „bucuria de a fi si de a face împreună”. Cam asta ar fi şi povestea mea şi a prietenilor mei de la <impro>, despre bucuria de a fi şi de a face împreună.

Şcoala de improvizaţie se mai poate numi şi şcoala de echipă. Sau şcoala de relaţii. Sau şcoala de implicare. Sau o poveste minunată!

Marius Matei

a.k.a. (Don) Giovanni

Anunțuri

9 gânduri despre „Şcoala de Improvizaţie – O poveste minunată”

  1. Brava nene Govanni,

    Frumos scris, ma impresionasi…acum chiar ca mi-e dor de voi (nu ca inainte nu imi era!)…astept sa jucam iar impreuna

    Bafta maxima,

  2. Draga Giovanni,

    nu numai ca esti un bun improvizator si orator, dar mai scrii si foarte frumos! Recunosc, pe mine m-au emotionat randurile tale si pentru ca am trait pas cu pas aceeasi experienta ca si tine!

    Totul a inceput ca o curiozitate, fara prea mari asteptari, intr-un moment al vietii mele cand aveam nevoie de prieteni si zambete. Si chiar asta am gasit! De fapt, mult mai mult de atat!

    De la primele jocuri cu statut, poveste cu un cuvant, mers prin spatiu, Hep! si altele, am ajuns la primul spectacol. Recunosc, nu toti suntem la fel de talentati, dar am fost implicati, emotionati si entuzasmati la maxim!

    Parintii mei au fost in sala, cam sceptici la acest fel de a-mi petrece timpul liber si asa insuficient, dar la sfarsit erau tare bine dispusi si incantati, desi aveau alte criterii pentru a aprecia performanta 🙂

    Cursurile au fost cel mai placut mod de a incheia o zi de lucru, iar berea de dupa (desi nu am baut niciodata bere :)!) era o intalnire intre prieteni apropiati. Vreau sa ii numesc si pe primii colegi de grupa, care imi sunt foarte dragi: Irina, Roxana, Iulia (mamica lui Toma, venit pe lume cand ne pregateam de spectacol) si Stefan.

    Am legat prietenii, m-am decoperit pe mine, am evoluat si am gasit modele, ceea ce ne cam lipseste in societatea asta robotizata. Cam asta inseamna pentru mine scoala de impro: scoala de speranta, scoala de prieteni, scoala de veselie!

    Cu totii suntem o mare familie si va multumesc! Improvizatia e parte din viata mea, indiferent cat timp ii dedic!

    puuuuup!

  3. @ Andrei man: la fel e si pe-aici, fratello (as putea sa-ti spun si
    “padrino” in loc de “fratello” , fiindca botezasi “famiglia GiGi”!). Dor!
    Si nu doar dor.

    😉

  4. @ Alexandra (probabil viitoare demnitareasa chineza 😛 ): tu parca ai fi mai
    “vorbareata” in scris! :))
    Si mi-au placut foarte tare chestii pe care le-ai spus. Si despre implicare
    si ideea din final – “improvizatia e parte din viata mea, indiferent cat
    timp ii dedic!”
    🙂 Sa stii ca intre timp am mai vorbit cu prietenii de la impro si a aparut
    deja o micuta controversa. Hai ca o sa mai postez acum un comentariu despre
    asta, pentru toata lumea!

  5. @ toata lumea din “gasca de la impro”:
    1. Multumest!
    2. 🙂 Bre’, aparu o controversa! Eu scrisei, asa cum imi amintii, ca de la
    George am auzit propunerea votata pentru numele trupei “improFUN”. Am mai
    vorbit cu lume si-am auzit ca varianta asta ar fi fost propusa de Alexandra.
    Si ca eventual George doar ar fi sustinut-o. Daca asa stau lucrurile, cer
    scuze Alexandrei si fac “precizari pentru reabilitari”! (iar de la George o
    sa astept o bere pentru laurii consacrarii pe care i-am oferit prin confuzia
    mea! 😛 ).
    Deh, poate nu am fost pe faza si nu am retinut cum a fost exactamente
    momentul. Eram si eu emotionat. Plus ca, la varsta mea, se mai pot intampla
    unele nebulozitati! 😀
    Voi ce va amintiti? Cum a fost cu numele? Care-i faza? (Nu zic ca ar fi
    extrem de important, nu revendica nimeni “copyright”, dar mai stam si noi de
    palavre, mai socializam, mai facem traffic / rating pe blog, ne mai amuzam…
    hehehe! etc.)

  6. beautiful ce spui tu Don. imi amintesc cu drag de cursurile de impro care au facut extrem de fireasca si speciala prietenia noastra a tuturor – cursanti si profesori. mie imi place sa le spun celor curiosi ca la cursul de improvizatie afli cum se poate baga in frigider o girafa. asta la modulul pentru incepatori. apoi, la modulul intermediar, afli cum se baga un elefant in frigider. apoi, la avansati … neah, nu mai spun 🙂 inchei asa: bafta celor care se gandesc sa mearga la un curs de improvizatie, desi se intreaba daca pe o vreme asa urata, cu criza financiara si gripa porcina mai are vreun rost. cum spunea si profa: act now, justify later. aligator 🙂 love

  7. @ adriana: 🙂 ahaam!
    Uite cum se aduna amintiri la depanat!
    ..Act now, justify later!
    Buna si-asta! Buna de pastrat (in vedere). Te citasem deja in articol, imi mai amintesc si alte chestii pe care le-ai mai spus. Mi se facea impresia ca te citez din ce in ce mai des, desi te citesc mai rar in ultima vreme. Dar in cazul asta ai citat tu insati! 😛
    Trai-ti-ar baietii!

  8. Draga Giovanni,

    intr-adevar ideea cu improfun a fost a mea:)
    George a propus ceva cu improfan, cu plecare de la ideea mea.
    dar nu m-am suparat, doar suntem in familie:)
    important este ca ideea mea a avut succes!

    dor de voi, vin sa va vad la urmatorul spectacol!
    puup

  9. 😀 sorry!
    Nu ma concentrai! Daca George sau altcineva nu contesta / comenteaza pana luni, cred ca o sa ramana „adjudecata” chestiunea.
    Facui „precizari pentru reabilitari”, acum astept berea aia de la George ca pe urmatorul spectacol. Spectacolul o sa fie in mod sigur! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s