ce spun cursantii, cursanti, Cursuri, Improvizatie

Curs de improvizație – partea a II-a (by Mihail Mușat)

Ieri a fost o zi in care am mai completat cu un lucru tabloul specific iernii: m-am udat la picioare. Da, tocmai mi-am adus aminte ca atunci cand eram mic pe langa zapada, un alt lucru omiprezent erau ghetele ude leoarca. Ieri am bifat si acest aspect pe lista…foarte bucuros de altfel :)

Ehh, si in starea asta de copil bucuros am ajuns si la cursul de Impro. Data trecuta am intarziat 13 minute si am fost penultimul din 13 cursanti (nu, nu am nimic cu cifra asta :D ). De data asta am zis sa ajung si eu la fix…si asa am fost al treilea. De fapt aseara chiar a fost un moment de panica pentru ca pana pe la :15 eram doar patru. In final am fost opt, si cu profii 10 si a fost inca o seara pe cinste.

Pentru ca in impresiile de la primul curs nu am apucat sa va povestesc despre jocuri, o sa amintesc de cateva in acest episod. Nu inainte, insa, de a da si acest link catre Wikipedia – Impvisational Theatre.

1. O poveste in care fiecare dintre noi are voie sa spuna doar un singur cuvant. Si ce este si mai fun, e ca, stand in cerc, cel de langa noi, al carui rand ii vine trebuie sa spuna foarte repede un cuvant. Deci, se bazeaza pe spontanietate si pe a nu fi original. Surprinzator nu? Pai chiar deloc. Pentru ca, daca vrem sa iasa o poveste faina, trebuie sa ne ajutam intre noi, nu sa ne umflam in pene cu cat de “creativi” suntem. Asa ca, pentru colegii care urmeaza sa continue povestea cu inca un cuvant si inca un cuvant, fiecare, atunci cand ii vine randul, trebuie sa ramana intr-o zona cat mai predictibila. Cred ca la un moment dat a fost numit “orizont de asteptari”…sau ceva de genul.

Imi place foarte mult exercitiul si chiar cere atentie si spontanietate.

2. O poveste construita de un singur individ. Aici un singur individ din grup povesteste ceva si apoi, pe rand este intrerupt de fiecare dintre colegii din cerc, si i se da cate un substantiv ce trebuie sa fie introdus ca un nou element in poveste. Aici, spre diferenta de exercitiul anterior, cu cat suntem mai “zuliiiiii” si aruncam cuvinte ce nu au pic de legatura cu povestea, cu atat sansele sa iasa ceva mai amuzant, cresc. Deci, aici se mizeaza foarte mult pe capacitatea de adaptare a celui care povesteste. In acelasi timp, pentru ca trebuie sa fie o poveste, o alta mare provocare este atentia la un fir rosu si a elementelor care au fost introduse anterior si care e bine sa mai fie reamintite pe parcurs.

Il iubesc, mai ales cand trebuie sa il fac eu, pentru ca, chiar daca respect sau nu “principiile”, ma distrez de nu mai pot. Ieri am facut o poveste cu oaia Gigica ;)

3. Si ultimul element pe care il voi prezenta in acest episod, este exertiul de atentie prin numarat. E un exercitiu despre care eu inca am senzatia ca e de noroc. Stiu ca toata lumea spune ca e de atentie, dar trebuie sa fie si un Gica Contra…iar de data asta si Gica si Contra sunt eu. Aici, stam cu ochii inchisi in cerc si trebuie sa numaram, ieri am reusit, din prima sa numaram pana la 50 (am fost opriti nu pentru ca am gresit, dar asta era obiectivul).

Deci, toti cu ochii inchisi si fiecare spune un numar. Nu stim cine…nu se merge in ordine. Il puteti incerca si acasa, nu exista riscuri :)

Cam atat pentru episodul de azi si va mai astept si saptamana viitoare.

Articol preluat de pe:

http://www.musat.com.ro/2010/02/12/curs-de-improvizatie-part-ii/#more-2050

www.lumebuna.ro

Anunțuri

1 thought on “Curs de improvizație – partea a II-a (by Mihail Mușat)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s