ce spun cursantii, Improvizatie

O frântură din viaţa mea

Totul a început ca o joacă, într-o după-amiază de toamnă. 10 oameni cu experienţe şi profesii variate, având aşteptări diferite ne-am intalnit la primul nostru curs de improvizaţie organizat de Teatrul fara Frontiere. Nimic nu prevedea atunci că peste doar 6 luni, într-o seară de duminică, vom improviza cu toţii pe o scenă, în faţa unui public numeros.

Iniţial, îmi plăcea să merg la cursurile de improvizaţie pentru că mă jucam, lăsam copilul din mine să se manifeste liber şi era o rupere de ritm faţă de rutina zilnică. Am observat ulterior că exerciţiile mă schimbau puţin câte puţin, mă ajutau să cresc, să mă dezvolt. Şi, pe măsură ce timpul trecea, a încolţit în noi ideea de spectacol, care în final a devenit realitate.

Improvizaţia este, de fapt, realitatea transpusă pe scenă. Cum nu există un scenariu predefinit, fiecare moment este irepetabil şi construit pe loc şi de aceea mă bucur de fiecare dată când o scenă iese bine. „A ieşi bine” înseamnă naturaleţe, simplitate şi curgere. Însă, în spatele acestei aparente uşurinţe, stau nenumărate ore de emoţii şi repetiţii, în care învăţăm jucându-ne.

De ce impro”?

  • Pentru că aşa am avut şansa să întâlnesc nişte oameni speciali. Cum spunea şi Oana Pellea, ”nu poţi să fii un actor extraordinar dacă cel de lângă tine este slab. Dacă cel de lângă tine, partenerul tău, minte, nu poţi să emoţionezi”. Aşadar, succesul unei scene depinde de toţi improvizatorii de pe scenă. Dacă unul dintre ei încearcă sa fie original şi să iasă în evidenţă, se strică coeziunea echipei şi scena nu reuşeşte. Orgoliile distrug o scenă şi de aceea trebuie ca improvizatorii să fie autentici şi să construiască relaţii armonioase unii cu alţii.
  • Pentru că mi s-a reconfirmat cât de important este să fii prezent. Cum totul se construieşte pe loc, e necesar să fim atenţi la ideile partenerului şi să le încorporăm în povestea noastră.
  • Pentru că e un mediu în care putem greşi fără să existe consecinţe negative. De fapt, nici nu există greşeli. Ne jucăm cu diverse situaţii, ne plasăm personajele în altă epocă, ne testăm imaginaţia.
  • Pentru că fiecare curs îmi încarcă bateriile – plec de acolo cu fruntea descreţită şi bucuroasă că am mai lărgit un pic zona de confort.
  • Pentru că e un joc al oamenilor autentici – joc în care, în fiecare scenă, se mai descoperă un pic pe ei înşişi; joc în care au curajul să se arunce în necunoscut fără plasă de salvare; joc în care singurele resurse sunt tu şi partenerii de scenă.

Mă gândesc acum că în improvizaţie e un pic ca şi în munca de echipă. Cele mai bune rezultate se obţin atunci când coechipierii sunt deschişi să asculte şi să ia în considerare părerile celorlalţi. Când se trece la acţiune şi se pun ideile în aplicare. Când oamenii îşi asumă riscuri pentru că, uneori, trebuie luată o decizie fără a avea toate datele necesare. Când toţi împărtăşesc un scop comun şi sunt concentraţi să-l realizeze. Şi, nu în ultimul rând, când se stabilesc relaţii şi se construieşte o echipă, lucru care face ca drumul spre îndeplinirea obiectivului să fie mai lin.

Sunt cine sunt azi şi datorită cursurilor de improvizaţie, iar această experienţă va rămâne întotdeauna cu mine.

Simona Calu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s