afla ce e improvizatia, ce spun cursantii

Bloggerii si Scoala de Improvizatie :)

Pe 19 februarie am sustinut un curs de improvizatie cu….bloggeri. Participasera la un concurs care avea ca premiu o sedinta de impro si castigatorii au fost aici, improvizand cu noi timp de doua ore.

Ca sa nu lungim vorba, iata cum li s-a parut si cu ce senzatie au plecat de aici. Iata parerea Irinei. Articolul integral,  aici

koop

„Cum a fost la seminarul de improvizatie

Am mai scris despre şcoala de improvizaţie, şi între timp am câştigat un loc la un seminar. Cum îmi stă în obicei să renunţ în ultima clipă, am fost puţin tentată să sun să spun că nu ajung. Nu ştiu cum se face, cred că e ceva în zona bad karma, ieri aveam pe nas o super bubă. Cum nu sunt extrem de încântată de look-ul meu într-o zi obişnuită, mă şi vedeam la seminarul de improvizaţie încercând să ies în poze numai cu latura fără bubă. Oricum nu ai cum să te pregăteşti, pentru că nu prea ştii ce te aşteaptă. Pentru mine a fost o experienţă din zona epiphany. Mi-am dat seama de ce pic toate interviurile pentru job. Sunt pur şi simplu blocată când vine vorba de joc, flexibilitatea nu e a doua mea natură, nici nu cred că a auzit de mine.

Primul exerciţiu: să facem cunoştinţă! Spuneţi numele şi un atribut care vă caracterizează care să înceapă cu aceeaşi literă ca şi numele. Buuuun! Uşor! Mihaela, instructorul nostru, zice minunată. Apoi ceilalţi, fiecare cu ce i-a venit în minte. Vine şi rândul meu, eu zic numele, aleg ceva în engleză şi e ca şi cum aş fi zis “Maro”. Am auzit cerinţa, dar nu am ascultat! Continuăm în aceeşi manieră, mă mai destind şi eu, dar mintea continuă să domine joaca. În fine, exerciţiile au fost interactive, unele presupuneau un fel de lucru în echipă, ceva care să ilustreze că suntem toţi în acelaşi joc. Eu mă tot laud că sunt independentă, autonomă, dar să constat că vreau să fiu originală cu orice preţ, e prea de tot. Eu alesesem atributul pentru mine “wise-ass”, care începe clar cu I. Şi da, fac pe deşteapta majoritatea timpului, nu prea ascult ce zic ceilalţi că am impresia că intuiesc ce vor să zică. Şi mă simt bine scriind pe blog de social media, când eu am social skills din părţi.

În drumul spre casă, în troleu, simţeam că mă doare tot corpul de la încercările la care fusese supus. Asta nu înseamnă că seminarul te solicită fizic. E  doar faptul că am fost scoasă forţat de pe pilot automat. Eu funcţionez bine-mersi aşa, fără să fiu prezentă în propria viaţă. Aveam nevoie să fiu trezită din latenţă şi seminarul a făcut asta. Că nu a reuşit să-mi scoată băţul din…mă rog, cred că mai am nevoie de câteva şedinţe.

Îl recomand cu căldură oricui simte că suntem prea implicaţi în matrice/corporaţie sau orice ne împiedică să ajungem la ceea ce visam când eram copii. La impro-fun e vorba de joacă, destindere şi am auzit că unii şi-au descoperit vocaţia aici.”

Daca doriti sa stiti ce a scris depre noi Cristian China Birta:

„Doamne, cât ne-am mai putut distra… Nici nu îmi aduc aminte de când nu am râs atât de mult, cu gașca și făcând cu totul altceva decât eram noi obișnuiți (adică bere :D). Dar lăsați râsul, căci pe lângă asta chiar am plecat cu niște teme de casă, cum ar veni, numai bune de luat la cugetat, ca să zic așa. Mai ales pentru că Mihaela Sîrbu, profesoara noastră (o știți din rolurile excelente făcute în ”Tatăl Fantomă” și ”Toată lumea din familia noastră”, spre exemplu) a fost de mare angajament și nu ne-a dat chiar nota 5 sau ceva 😀

Mi-a plăcut foarte tare, par egzamplă, noțiunea de ”da, și…”, care este de bază în improvizație. Adică, în esență, înseamnă că tu preiei ce zice colegul tău, spui ”da”, repeți ce a zis și apoi zici ”și” și îți spui ideea ta. Așa, la cum vă explic eu acum, nu pare mare șmecherie, dar atunci când faci practic o sesiune de improvizație îți dai seama că regula asta este de aur și că asigură fluxul necesar și logic al discuției. Spre deosebire de alte moduri în care am încercat noi să improvizăm și care au dus în niște direcții gen meteoriți căzând peste niște homosexuali turci, adică niște aberații maxime :))

Este foarte, foarte fain un curs de improvizație. Vi-l recomand cu maximă căldură! Mergeți doar să îl testați, ca să vedeți cum este. Vă garantez că o să mai vreți. Pentru că mi se pare o variantă excelentă pentru un hobby activ, ca să îi zic așa. Adică poți să îl faci mereu și mereu și nu o să te plictisești niciodată de așa ceva. Este o combinație de joacă și lucruri serioase, care îți pune mintea la încercare și îți ”irită” spontaneitatea într-un mod brici. Ca să nu mai zic – între noi fie vorba… – că afli niște lucruri despre tine în timpul exercițiilor alea de spontaneitate, căci atunci când rostești primul lucru care îți vine în minte, se pot trage niște învățăminte despre ce ai tu sub freză, cum ar veni… :))

Eu v-aș spune mai multe, dar mi-e că stric vraja 🙂 Vă spun, totuși, că puteți citi câte ceva la colegii mei de improvizație și de distracție Loredana, Daniela, Vlad, Bogdan (lista în curs de actualizare).

Dar, înainte de vă lăsa cu niște poze la de fața locului, realizate de Dragoș Asaftei, vă mai spun doar atât: un astfel de curs de improvizație este o excelentă variantă pentru team bulding. Să nu îmi ziceți că nu v-am spus :D”

Articolul integral aici

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s